Trecutul si amprenta sa!
Totul se leaga de alegerile pe care le-am facut in trecut,la fel ca la mine si la toata lumea.Azi am trecut prin locurile unde am copilarit,nu sau schimbat aproape deloc,nostalgia copilariei,imi zguduie trupul,dorinta de a mai fi din nou copil imi tulbura mintea si sufletul...pfff...
Ideea este ca atunci cand eram copil mi-se parea viata si maturitatea atat de frumoase,sa pot sa iau singur decizii asupra vietii mele,asupra persoanei mele...
Anii au trecut si eu inca fac greseli copilaresti care imi afecteaza prezentul,la fel ca in trecut nu aleg intodeauna ce e bine pentru mine ci,ce este bine pentru ceilalti...Uneori as renunta la mine si la tot ce am pentru nimic,de ce?de ce nu?Nu stiu,stiu doar ca ceva ma tine pe loc in a-mi descoperi telul,poate nu am unul dar tot am sa caut mereu,poate acesta este rostul meu in a nu imi gasi locul,acel loc unde as putea face doar ce vreau si cand vreau...
Ca o floare,de exemplu o lalea,pui un bul in pamant,creste din multe frunze se desface o frumoasa floare,apoi in fiecare seara se inchide,iar atunci cand lucrurile si vremea ei trece,ramane desfacuta cazand cate o petala,una cate una...pana cand raman doar niste frunze...apoi o buruiana,si in cele din urma o uscatura...trist si revolutionar se repeta in fiecare an la nesfarsit...
Eu ma simt ca aceea floare,doar ca in mine renunt in fiecare zi la cate o speranta,in fiecare noapte se inchide usa unui vis...pana cand am sa raman doar eu...un trup gol invins de timp , de vreme , de oamenii si in cele din urma voi inchide usa sufletului..si voi ramane doar eu trupul,mult prea trecut...mult prea incercat de sperante si vise naruite inainte ca ele macar sa ia o forma...Trist si in acelasi timp cand trupul va ceda,o voi lua de la capat in viata de apoi cu un suflet cu greseli,dezamagiri si nereusite...oare ce usa se va deschide pentru mine?......